Conflictul din Ucraina - 8 aspecte ➜ deToate.site

Tensiuni și conflicte în Europa de Est: O analiză aprofundată a situației actuale

Cuprins

În ultimii ani, Europa de Est a devenit scena unor tensiuni geopolitice tot mai accentuate, transformând ceea ce a început ca un conflict regional într-o criză cu implicații globale profunde. Această situație complexă a atras atenția întregii lumi, generând dezbateri aprinse și îngrijorări serioase cu privire la viitorul păcii și stabilității în regiune. Haide să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei situații tumultuoase și să încercăm să descifrăm complexitatea evenimentelor care se desfășoară sub ochii noștri.

Originile conflictului din Ucraina

Rădăcinile tensiunilor actuale pot fi trasate până în 2014, când Rusia a anexat peninsula Crimeea de la Ucraina, un act care a șocat comunitatea internațională și a marcat începutul unei noi ere de instabilitate în regiune. De atunci, tensiunile nu au făcut decât să crească, culminând cu izbucnirea unui conflict deschis în februarie 2022. Această escaladare a situației a adus în prim-plan o serie de probleme complexe și interconectate care stau la baza conflictului.

În primul rând, Moscova a invocat extinderea NATO spre est ca fiind o amenințare directă la adresa securității sale. Vladimir Putin, președintele Rusiei, a susținut în repetate rânduri că Ucraina, prin orientarea sa pro-occidentală și aspirațiile de aderare la NATO, devenea un „scut” pentru alianța nord-atlantică. Din perspectiva Kremlinului, această situație ar fi putut destabiliza întreaga regiune și ar fi adus forțele NATO la granițele Rusiei, o perspectivă pe care Moscova o considera inacceptabilă.

Un alt motiv invocat de Rusia a fost protejarea populației vorbitoare de limba rusă din estul Ucrainei, în special în regiunile Donețk și Luhansk. Kremlinul a susținut că aceste comunități erau amenințate și discriminate de autoritățile ucrainene și că aveau nevoie de protecție. Această narațiune a fost folosită pentru a justifica sprijinul acordat mișcărilor separatiste din aceste regiuni și, ulterior, pentru a legitima intervenția militară directă.

Din punct de vedere economic, controlul asupra resurselor naturale ale Ucrainei a jucat, de asemenea, un rol important în calcule strategice ale Rusiei. Ucraina este bogată în resurse minerale și agricole, iar controlul asupra acestora ar oferi Rusiei avantaje economice și strategice semnificative. În plus, Ucraina reprezintă o rută importantă pentru transportul gazelor naturale rusești către Europa, iar menținerea controlului asupra acestei infrastructuri este vitală pentru interesele economice ale Moscovei.

Nu în ultimul rând, a existat și o puternică componentă ideologică în abordarea Rusiei față de Ucraina. Putin a promovat în mod constant ideea că ucrainenii și rușii sunt „un singur popor” și că Ucraina este o parte integrantă a ceea ce el consideră a fi „Rusia istorică”. Această viziune a fost folosită pentru a justifica acțiunile agresive ale Moscovei și pentru a contesta legitimitatea statului ucrainean independent.

Impactul asupra regiunii și reacțiile internaționale

Conflictul din Ucraina a avut un impact major asupra întregii regiuni, generând unde de șoc care s-au resimțit mult dincolo de granițele celor două țări implicate direct. Țările vecine, inclusiv România, Polonia și statele baltice, au resimțit efectele crizei atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce privește securitatea națională.

Comunitatea internațională a reacționat prompt și ferm la acțiunile Rusiei. Uniunea Europeană și Statele Unite au impus sancțiuni economice severe Moscovei, vizând sectoare cheie ale economiei ruse, precum cel energetic, financiar și militar. Aceste măsuri au avut un impact semnificativ asupra economiei ruse, ducând la o depreciere a rublei, la creșterea inflației și la izolarea Rusiei pe piețele financiare internaționale.

Totuși, efectele acestor sancțiuni nu s-au limitat doar la Rusia. Economiile multor țări europene au fost, de asemenea, afectate, în special cele care aveau legături economice strânse cu Rusia sau care depindeau de importurile de energie rusești. Această situație a generat dezbateri aprinse în cadrul UE cu privire la echilibrul dintre principiile morale și interesele economice.

NATO și-a consolidat semnificativ prezența militară în Europa de Est, ca răspuns direct la acțiunile Rusiei. Alianța a trimis trupe și echipamente suplimentare în țările membre de pe flancul estic, a intensificat exercițiile militare în regiune și a dezvoltat noi strategii de apărare și descurajare. Aceste mișcări au fost menite să descurajeze orice agresiune potențială și să reassigure aliații din regiune cu privire la angajamentul NATO pentru securitatea lor.

În plan diplomatic, criza din Ucraina a dus la o reconfigurare semnificativă a relațiilor internaționale. Relațiile dintre Rusia și Occident s-au deteriorat la cel mai scăzut nivel de la sfârșitul Războiului Rece, ducând la o nouă eră de tensiuni și neîncredere. În același timp, criza a consolidat unitatea țărilor occidentale și a dus la o reafirmare a importanței alianțelor și parteneriatelor strategice.

nu vrem conflict armat — **Nu vrem conflict armat!**

Rolul României și al NATO în regiune

România, ca membră NATO și UE, joacă un rol crucial în această ecuație geopolitică complexă. Poziția sa geografică, la granița de est a NATO și UE, îi conferă o importanță strategică deosebită în contextul actual. În ultimii ani, România și-a consolidat semnificativ capacitățile de apărare și și-a asumat un rol mai activ în cadrul structurilor euro-atlantice.

Țara noastră a investit masiv în modernizarea armatei și a infrastructurii militare. Achiziția de echipamente moderne, precum sistemele de rachete Patriot sau avioanele F-16, a sporit semnificativ capacitatea de apărare a României. Baza militară de la Kogălniceanu, în județul Constanța, a devenit un punct cheie pentru operațiunile NATO în regiune, găzduind trupe și echipamente ale aliaților.

România participă activ la exercițiile militare NATO și găzduiește trupe aliate pe teritoriul său. Aceste acțiuni sunt menite să întărească capacitatea de descurajare a alianței și să demonstreze solidaritatea dintre aliați. Prezența trupelor NATO în România servește atât ca un factor de descurajare împotriva potențialelor agresiuni, cât și ca o platformă pentru proiectarea stabilității în regiunea Mării Negre.

În plus, România a oferit sprijin consistent Ucrainei, atât din punct de vedere umanitar, cât și logistic. Țara noastră a devenit o rută importantă pentru ajutorul internațional destinat Ucrainei și a primit un număr semnificativ de refugiați ucraineni, demonstrând solidaritate cu vecinul său aflat în dificultate.

Pe plan diplomatic, România a fost un susținător vocal al integrității teritoriale a Ucrainei și a condamnat ferm acțiunile Rusiei. Țara noastră a pledat în mod constant pentru menținerea și întărirea sancțiunilor împotriva Moscovei și pentru oferirea de sprijin comprehensiv Ucrainei.

În cadrul NATO, România a susținut adaptarea strategiei alianței la noile realități geopolitice din regiune. Acest lucru a inclus o atenție sporită acordată flancului estic și dezvoltarea de noi capabilități pentru a face față amenințărilor hibride și cibernetice.

Analize ale experților privind posibile scenarii viitoare

Experții în geopolitică și strategie militară au analizat diferite scenarii posibile pentru evoluția situației din regiune. Aceste analize iau în considerare o multitudine de factori, de la dinamica militară pe teren, până la presiunile economice și schimbările în opinia publică. Iată câteva dintre perspectivele lor:

Escaladarea conflictului: Unii analiști consideră că există riscul ca tensiunile să se amplifice, ducând la un conflict mai larg în regiune. Acest scenariu ar putea implica o confruntare directă între Rusia și NATO, ceea ce ar avea consecințe catastrofale. Factorii care ar putea duce la o astfel de escaladare includ incidente militare neintenționate, erori de calcul strategic sau presiuni interne în Rusia care ar putea împinge Kremlinul spre acțiuni mai agresive.
Înghețarea conflictului: Alți experți cred că situația ar putea evolua către un așa-numit „conflict înghețat”, similar cu ce s-a întâmplat în Transnistria sau Abhazia. În acest scenariu, ostilitățile directe ar înceta, dar tensiunile ar rămâne ridicate, iar problema de fond nu ar fi rezolvată. Această situație ar putea duce la o instabilitate pe termen lung în regiune și ar menține presiunea asupra țărilor vecine și a comunității internaționale.
Rezolvare diplomatică: Există și voci optimiste care susțin că o soluție diplomatică este posibilă. Acest scenariu ar implica negocieri intense și compromisuri din partea tuturor părților implicate. O astfel de soluție ar putea include garantarea neutralității Ucrainei, oferirea de autonomie extinsă regiunilor din estul țării și ridicarea treptată a sancțiunilor împotriva Rusiei în schimbul retragerii trupelor sale.
Schimbări interne în Rusia: Unii analiști speculează că presiunile economice și internaționale ar putea duce la schimbări politice interne în Rusia, ceea ce ar putea modifica radical abordarea Moscovei față de conflict. Acest scenariu ar putea implica o schimbare de leadership sau o reorientare semnificativă a politicii externe ruse ca urmare a presiunilor interne.
Conflictul de uzură: Există posibilitatea ca situația să evolueze către un conflict de lungă durată, cu intensitate redusă. În acest scenariu, luptele ar continua la un nivel scăzut, fără câștiguri teritoriale semnificative de ambele părți, dar cu un cost uman și economic continuu.
Implicarea Chinei: Unii experți analizează posibilitatea ca China să joace un rol mai activ în conflict, fie ca mediator, fie oferind sprijin economic și potențial militar Rusiei. Rolul Beijingului ar putea fi crucial în determinarea cursului viitor al conflictului.

Efectele economice și sociale ale conflictului

Impactul economic al acestei crize s-a resimțit în întreaga Europă și nu numai, generând unde de șoc în economia globală. Unul dintre cele mai vizibile efecte a fost creșterea dramatică a prețurilor la energie. Dependența multor țări europene de gazul natural rusesc a făcut ca întreruperea sau reducerea livrărilor să ducă la creșteri semnificative ale prețurilor la gaz și electricitate.

Aceste creșteri de prețuri au afectat atât consumatorii, care s-au confruntat cu facturi mai mari la utilități, cât și industriile energo-intensive, care au văzut o creștere semnificativă a costurilor de producție. În unele cazuri, această situație a dus la închiderea temporară sau permanentă a unor facilități industriale, afectând locurile de muncă și economiile locale.

Sancțiunile impuse Rusiei au perturbat lanțurile de aprovizionare globale și au dus la creșterea prețurilor la o serie de materii prime. Rusia este un furnizor important de metale rare, petrol și gaze naturale, iar restricțiile impuse asupra exporturilor sale au avut un impact global. Acest lucru a contribuit la creșterea inflației în multe țări europene și nu numai, punând presiune pe băncile centrale să ia măsuri pentru a controla creșterea prețurilor.

Sectorul agricol a fost, de asemenea, puternic afectat. Ucraina, cunoscută ca „grânarul Europei”, este un exportator major de cereale și uleiuri vegetale. Perturbarea producției și exporturilor ucrainene a dus la creșteri ale prețurilor la alimente la nivel global, afectând în special țările în curs de dezvoltare care depind de importurile de cereale.

Din punct de vedere social, criza a generat cel mai mare val de refugiați în Europa de la Al Doilea Război Mondial. Milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească casele, căutând adăpost în țările vecine. Această situație a pus o presiune enormă pe sistemele sociale ale țărilor gazdă, în special Polonia, România, Moldova și țările baltice.

Aceste țări au demonstrat o solidaritate remarcabilă, primind și oferind asistență unui număr mare de refugiați. Totuși, provocările logistice și financiare asociate cu găzduirea și integrarea unui număr atât de mare de persoane strămutate sunt semnificative și vor continua să se resimtă pe termen lung.

În Rusia, efectele economice ale sancțiunilor au dus la o scădere a nivelului de trai pentru mulți cetățeni. Inflația a crescut, rubla s-a depreciat, iar multe companii occidentale s-au retras de pe piața rusă, ducând la pierderi de locuri de muncă. Acest lucru a generat nemulțumiri în rândul populației, deși regimul a reușit să mențină un control strâns asupra discursului public și să suprime manifestările de opoziție.

Conflictul a avut, de asemenea, un impact profund asupra opiniei publice și a sentimentului de securitate în întreaga Europă. În multe țări, în special cele din Europa de Est, s-a înregistrat o creștere a sprijinului pentru NATO și pentru consolidarea capacităților de apărare naționale. În același timp, a crescut îngrijorarea cu privire la posibilitatea extinderii conflictului și la impactul pe termen lung al tensiunilor cu Rusia.

Eforturile diplomatice pentru dezescaladare

În ciuda tensiunilor ridicate și a retoricii belicoase, eforturile diplomatice pentru găsirea unei soluții pașnice continuă în culise. Diverse forumuri internaționale, inclusiv ONU și OSCE, au fost implicate în încercările de mediere a conflictului, deși progresele au fost limitate până în prezent.

Liderii europeni și americani au menținut canale de comunicare deschise cu Moscova, în încercarea de a găsi o cale de ieșire din criză. Aceste eforturi s-au concentrat pe găsirea unui compromis care să respecte integritatea teritorială a Ucrainei, dar care să adreseze și preocupările de securitate ale Rusiei. Cu toate acestea, progresul a fost lent și adesea frustrant, cu perioade de speranță urmate de noi escaladări ale tensiunilor.

Turcia a jucat un rol interesant în acest proces, acționând ca mediator între părți și găzduind negocieri. Acordul pentru exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagră a fost un exemplu de succes al acestor eforturi diplomatice, demonstrând că există posibilitatea de a găsi soluții pragmatice chiar și în mijlocul unui conflict.

Organizația Națiunilor Unite a fost, de asemenea, activă în căutarea unei soluții pașnice. Secretarul General al ONU a făcut apeluri repetate la încetarea ostilităților și a facilitat discuții între părțile implicate. Cu toate acestea, limitările structurale ale ONU, în special dreptul de veto al Rusiei în Consiliul de Securitate, au împiedicat adesea acțiuni mai decisive din partea organizației.

Uniunea Europeană, deși nu este direct implicată în negocieri, a jucat un rol important prin intermediul sancțiunilor economice și al sprijinului oferit Ucrainei. UE a încercat să mențină o poziție unitară în fața crizei, deși au existat ocazional divergențe între statele membre cu privire la cea mai bună abordare.

Un aspect important al eforturilor diplomatice a fost încercarea de a menține deschise canalele de comunicare la nivel militar între Rusia și NATO. Aceste linii de comunicare sunt cruciale pentru prevenirea escaladării neintenționate a conflictului și pentru gestionarea potențialelor incidente.

Rolul societății civile și al organizațiilor non-guvernamentale

În paralel cu eforturile diplomatice oficiale, societatea civilă și organizațiile non-guvernamentale au jucat un rol crucial în atenuarea efectelor conflictului și în promovarea dialogului. Aceste organizații au fost în prima linie a eforturilor umanitare, oferind asistență refugiaților și celor afectați de conflict.

În plus, grupurile de reflecție și organizațiile academice au contribuit la dezbaterea publică și la înțelegerea mai profundă a cauzelor și implicațiilor conflictului. Aceste contribuții au fost esențiale pentru informarea factorilor de decizie și pentru menținerea atenției publice asupra crizei.

Perspective de viitor și lecții învățate

Pe măsură ce conflictul continuă, devine din ce în ce mai clar că soluționarea sa va necesita timp, răbdare și o abordare multidimensională. Iată câteva perspective și lecții care pot fi trase din situația actuală:

Importanța diplomației preventive: Criza actuală subliniază necesitatea unor mecanisme mai eficiente de diplomație preventivă și de rezolvare timpurie a conflictelor. Comunitatea internațională trebuie să fie mai proactivă în abordarea tensiunilor înainte ca acestea să escaladeze în conflicte deschise.
Interdependența securității regionale: Situația din Ucraina a demonstrat clar că securitatea în Europa este indivizibilă. Ceea ce se întâmplă într-o parte a continentului poate avea repercusiuni profunde în alte regiuni. Acest lucru subliniază necesitatea unei abordări holistice a securității europene.
Reziliența economică și energetică: Criza a evidențiat vulnerabilitățile create de dependența excesivă de o singură sursă de energie sau de anumite lanțuri de aprovizionare. Țările europene au început să pună un accent mai mare pe diversificarea surselor de energie și pe dezvoltarea de surse regenerabile.
Rolul crucial al alianțelor: NATO s-a dovedit a fi un pilon esențial al securității europene în fața acestei crize. Alianța a demonstrat capacitatea de a se adapta la noile provocări și de a-și reafirma rolul în asigurarea stabilității regionale.
Importanța unității internaționale: Reacția coordonată a comunității internaționale, în special în ceea ce privește sancțiunile economice, a demonstrat puterea acțiunii colective. Menținerea acestei unități va fi crucială pentru gestionarea viitoare a crizei.
Necesitatea unei noi arhitecturi de securitate: Pe termen lung, rezolvarea durabilă a acestei crize va necesita o regândire a arhitecturii de securitate europene. Acest lucru ar putea implica noi acorduri și mecanisme care să asigure securitatea tuturor națiunilor din regiune.
Rolul tehnologiei și al războiului informațional: Conflictul a evidențiat importanța crescândă a războiului informațional și a operațiunilor cibernetice. Țările trebuie să-și dezvolte capacitățile de apărare în aceste domenii și să fie vigilente în fața dezinformării.

Concluzie

Situația din Europa de Est rămâne una dintre cele mai presante provocări geopolitice ale epocii noastre. Complexitatea sa necesită o abordare nuanțată și multilaterală, care să țină cont de interesele legitime de securitate ale tuturor părților implicate.

Pentru România și celelalte țări din regiune, provocările rămân semnificative. Menținerea unui echilibru între asigurarea securității naționale, îndeplinirea obligațiilor față de aliați și gestionarea impactului economic al crizei va continua să fie o sarcină dificilă. În același timp, aceste țări au oportunitatea de a-și consolida rolul în cadrul structurilor euro-atlantice și de a contribui la modelarea viitorului securității europene.

Criza a demonstrat importanța solidarității și cooperării internaționale. NATO și UE au dat dovadă de unitate în fața acestei provocări, consolidându-și pozițiile și adaptându-și strategiile la noua realitate geopolitică. Menținerea acestei unități va fi crucială în perioada următoare.

Pe termen lung, rezolvarea durabilă a acestei crize va necesita dialog, compromis și o regândire a arhitecturii de securitate europene. Va fi nevoie de leadership vizionar și de voința politică de a găsi soluții care să asigure pacea și stabilitatea pentru toate națiunile din regiune.

În concluzie, deși situația rămâne tensionată și plină de incertitudini, există speranța că prin eforturi diplomatice susținute și prin menținerea unității internaționale, se poate ajunge la o dezescaladare a tensiunilor și la o soluție pașnică. Până atunci, rămâne esențial ca toate părțile implicate să dea dovadă de reținere și să prioritizeze dialogul în fața confruntării.

Ca cetățeni, putem spera că rațiunea va prevala și că liderii politici vor găsi calea către o pace durabilă. În același timp, este important să rămânem informați, să susținem eforturile umanitare și să promovăm valorile păcii și înțelegerii reciproce în comunitățile noastre.

Viitorul Europei de Est și al continentului în ansamblu depinde de deciziile și acțiunile pe care le luăm astăzi. Să sperăm că înțelepciunea și dorința de pace vor ghida aceste decizii, pentru binele generațiilor prezente și viitoare. Numai prin eforturi comune și printr-o viziune împărtășită a unui viitor pașnic și prosper putem depăși provocările actuale și construi o Europă mai sigură și mai stabilă pentru toți.

Întrebări frecvente

V-a ataca Rusia și România?

Deși nu există o amenințare imediată și directă de atac din partea Rusiei asupra României, contextul geopolitic și activitățile militare rusești din apropiere generează îngrijorări legitime. România, ca membru NATO, beneficiază de protecția alianței, dar provocările actuale subliniază necesitatea unei vigilențe continue și a unei pregătiri adecvate pentru a face față oricăror amenințări potențiale.

Ce motive ar putea invoca Rusia pentru a justifica un atac armat asupra României?

Rusia nu a invocat în mod oficial motive pentru a ataca România, iar un astfel de atac nu este iminent în acest moment. Totuși, există câțiva factori care ar putea fi folosiți de Rusia pentru a justifica o eventuală agresiune:
Amenințarea percepută a NATO
Rusia consideră extinderea NATO spre est, inclusiv aderarea României, ca o amenințare la adresa securității sale. Moscova ar putea argumenta că prezența NATO în România reprezintă un pericol și că este nevoită să acționeze preventiv.
Protecția populației rusofone
Similar cu justificarea invaziei în Ucraina, Rusia ar putea pretinde că trebuie să protejeze minoritatea rusă din România, deși proporția acesteia este foarte mică.
Controlul asupra Mării Negre
România deține o porțiune semnificativă a litoralului Mării Negre. Controlul acestei zone ar fi un obiectiv strategic important pentru Rusia, care ar putea încerca să-și extindă influența în regiune.
Represalii pentru sprijinul acordat Ucrainei
România este un aliat NATO și furnizează asistență militară Ucrainei. Rusia ar putea dori să pedepsească România pentru acest sprijin și să o determine să își reducă implicarea.

Cât poate rezista România în cazul unui atac militar al Rusiei fără intervenția trupelor NATO?

În cazul unui atac militar din partea Rusiei, România ar putea avea dificultăți semnificative în a rezista fără intervenția trupelor NATO. Această evaluare se bazează pe mai mulți factori:
Poziția în clasamentele militare: România se află pe locul 47 din 145 în clasamentul Global Firepower pentru 2024, ceea ce indică o capacitate militară moderată în comparație cu alte țări. Deși armata română este mai puternică decât cele ale Ungariei și Bulgariei, este mult inferioară forțelor ruse, care ocupă locul 2 în lume.
Dotările și resursele: Armata României are un număr limitat de echipamente moderne și este în proces de achiziție a unor noi sisteme de apărare, cum ar fi tancurile Abrams și transportoarele blindate Piranha V. Totuși, aceste achiziții nu sunt încă complet implementate, iar capacitatea de reacție rapidă în fața unei agresiuni imediate ar putea fi afectată.
Provocările strategice: România se confruntă cu provocări suplimentare, cum ar fi războiul electronic desfășurat de Rusia, care poate afecta comunicațiile și coordonarea forțelor române. Acest aspect ar putea diminua semnificativ eficiența operațiunilor militare românești.
Timpul de reacție: Fără intervenția NATO, România ar putea rezista doar o perioadă limitată, în funcție de intensitatea atacului și de resursele disponibile. Este dificil de estimat exact cât timp ar putea rezista, dar în contextul unei agresiuni directe și puternice din partea Rusiei, este probabil că forțele române ar fi depășite rapid.
În concluzie, România ar putea avea o capacitate limitată de a rezista unui atac militar din partea Rusiei fără sprijinul NATO, iar durata acestei rezistențe ar depinde de mulți factori, inclusiv natura și amploarea atacului.

În cât timp ar putea interveni NATO în cazul unui conflict militar al României cu Rusiei?

NATO ar putea interveni rapid cu forțele suplimentare deja desfășurate în România și în țările vecine, precum și cu întăriri suplimentare, beneficiind de angajamentul ferm al aliaților de a apăra flancul estic. Capacitatea României de a contribui cu propria armată ar reprezenta un factor suplimentar în favoarea unei intervenții eficiente și rapide a Alianței.

Resurse utile

De ce Rusia a atacat țara vecină, Ucraina?

[1] https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-response-ukraine-invasion/

[2] https://defenseromania.ro/patru-motive-pentru-care-infrangerea-rusiei-in-ucraina-este-inevitabila-expertul-chinez-vine-cu-argumentele_627889.html

[3] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ce-s-a-intamplat-pe-24-februarie-2022-ziua-in-care-rusia-a-declansat-in-ucraina-cel-mai-grav-conflict-dupa-al-doilea-razboi-mondial-2257719

[4] https://www.libertatea.ro/stiri/evan-gershkovich-oleg-orlov-si-alti-detinuti-politici-proeminenti-ar-fi-fost-transferati-in-locuri-necunoscute-ce-speculeaza-unii-analisti-politici-4973481

[5] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ce-inseamna-ca-ucraina-sa-piarda-razboiul-cu-rusia-trei-scenarii-2766249

[6] https://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Rusiei_%C3%AEn_Ucraina_%282022%E2%80%93prezent%29

[7] https://www.vice.com/ro/article/v7dxb9/de-ce-a-invadat-rusia-ucraina-si-efecte-pentru-romania

[8] https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/ucraina-in-razboi-starea-de-fapt-2350055.html

[9] https://www.libertatea.ro/stiri/un-expert-chinez-in-geopolitica-explica-de-ce-rusia-va-pierde-in-razboiul-din-ucraina-cei-patru-factori-principali-4864239

Reacția populației ruse la declanșarea războiului în Ucraina